Versiunea .pdf

 Versiunea interactiva

În timp ce planeta se apleacă înspre Răsărit

Prima și (deci) cea mai trainică-memorabilă lecție a mea de viitorologie, de istorie, suna cam așa: „Lumea va fi stăpânită de cei mici și iuți de la Răsărit. De chinezi, mă, și nu mai trage cu urechea, fugi la mingea ta!...” Și fugeam, lăsându-i pe „bătrânii” de pe banca din fața porții din Cicăneștii Argeșului să dondănească misterios mai departe. Habar nu am de unde știau ei a cui va fi lumea (când?), am uitat pentru o vreme previziunea de pe la jumătatea-finalul anilor ’50, mi-a revenit târziu în minte, uimindu- mă prin acuratețe.

De unde știau ei de miile de ani de civilizație (nu spun „statalitate”) neîntreruptă a Chinei, Indiei, ba chiar și a Persiei, de miliardele de chinezi și de indieni, pe suprafețe cât un continent de mari, nu cred că văzuseră nici hărți ale lor, pe ei îi preocupau plugul și coasa, nu hărțile-cărțile (iar hărțile plane expandează suprafețele dinspre poli – punctul de la Pol ajunge cât toată marginea de sus a hărții! – mărindu-le mincinos în raport cu cele dinspre Ecuator, care sunt mult mai mari decât par pe hartă). Nu auziseră despre Sun Tzu și a sa Artă a Războiului („Fiți răbdători, timp de decenii sau mai mult, pentru a obține victoria.” „Puterea militară nu este factorul critic pentru câștigarea unei competiții pe termen lung.” – am reluat sfaturi ale lui Sun Tzu în reformularea din cartea tradusă în 2020 la Editura Niculescu, Maratonul de o sută de ani, publicată în 2015 în Statele Unite, scrisă de Michael Pillsbury, expert în probleme chinezești pentru Pentagon, Senatul American și serviciile aferente.

Maratonul se referă la un obiectiv explicitat în subtitlul cărții, Strategia secretă a Chinei de a înlocui SUA ca superputere globală, iar clepsidra curge de la victoria lui Mao din 1949 – mai sunt deci vreo două decenii și ceva până la scadență…), nu auziseră despre Confucius și învățăturile sale, atât de actuale și în zilele noastre în China, privind familia, statul, ierarhia, educația (în general și prin școală), modestia, nu auziseră despre GO (și M. Pillsbury amintește jocul în cartea sa, iar despre faptul că „China joacă GO pe harta lumii, dacă rușii și americanii, încremeniți în paradigma șah, pe omorâtelea, nu-i vor da foc, chinezii o vor ocupa” am scris de mai multe ori – reamintesc că GO este „pe construitelea”, competitiv desigur, dar știind că pe tablă rămân ambii jucători; un detaliu „istoric”: în iulie 1997, România liberă publica o relatare privind vizita președintelui Emil Constantinescu în Japonia, care, spre lauda sa și a consilierilor prezidențiali, avea, îmi amintesc cu mare plăcere, titlul „Președintele României i-a propus Împăratului Japoniei o partidă de GO, nu una de șah”…).

Îmi vin toate acestea în minte, plus ce am văzut pe unde am tot umblat, inclusiv prin China, Japonia, Coreea de Sud, în timp ce privesc lumea ultimilor ani, a ultimelor luni. De unde au știut bătrânii de pe dealurile de sus ale Argeșului (am aflat că și pe alte dealuri și văi carpatine la fel prevedeau bătrânii viitorul) că chiar așa va fi?!

Iar detaliile nu sunt deloc liniștitoare – mai ales pentru Europa, mai ales pentru România. Căci spun chinezii citați în Maratonul… amintit: „hegemonul va întreprinde acțiuni extreme, chiar nesăbuite, pentru a-și păstra poziția dominantă”. Formulez, iar și iar, o întrebare retorică: vi se pare cunoscut? cu răspunsul obligat: nu, nu vi se pare…

Pun însă și o întrebare neașteptată: nu vi se pare că ceea ce încearcă acum să facă președintele SUA (vreau să rămân cât de cât fidel restricției că revista nu trebuie să pronunțe nume de partide și de politicieni în funcție) este tare asemănător cu ceea ce a încercat să facă Gorbaciov, la începutul anilor 1990? Similarități, mutatis mutandis, sunt multe și de substanță. În ambele cazuri, „sistemul” a ajuns la limite, contradicțiile/inechitățile interne s-au sincronizat (Johan Galtung inventaria vreo cinci pentru a explica implozia URSS, mai toate privind relația centru-periferie: politic, economic, etnic – se aplică explicația lui Galtung și la situația SUA?), cu adversități externe majore, epuizante (URSS, după Războiul Rece și solicitanta cursă a înarmărilor; SUA, după pomparea de bani în înarmare și propagandă, gen USAID, și competiția cu China), cu fundături ideologice paralizante (nevoia de glasnosti în URSS, pentru a ieși din schizofrenia comunistă, urgența de a pune capăt mlaștinii progresist-neomarxiste peste ocean), drept care a apărut iluzia perestroicii la Moscova și a MAGA la Washington; puci la Moscova în 1991, cu un președinte și mai „reformator” venit la putere, împușcături și peste ocean – urmarea frazei se va vedea, când se va vedea… Că perestroika s-a dovedit a fi o katastroikă s-a spus (A. Zinoviev, vezi Dan Anghelescu, Curtea de la Argeș, octombrie 2025, pag. 9), dacă MAGA va reuși sau nu, se va vedea, când se va vedea. Deocamdată, „hegemonul” întreprinde tot felul de acțiuni, raționale multe, dar și „nesăbuite” unele, sau cel puțin așa par după ce sunt urmate de ajustări aproape sistematice (exemplu la îndemână: „jocul” taxelor vamale).

N-am spus mai nimic despre Rusia, dar ea este, mă tem (având în minte testamentul lui Petru cel Mare, indiferent dacă e autentic sau nu), unul dintre arbitrii acestei competiții Atlantic-Pacific (Rusia profită de expandarea hărții, dar tot uriașă rămâne și pe teren). Mă tem și mai tare în ceea ce privește soarta Europei, care nu știe nici șah, și nici GO, și pe hartă, și pe teren este medie-mică, dar, mai rău, își pierde vremea coafându-se, normând tot ce se poate norma, protejând gândacii, legând dopul la sticlă, dându-și cu stângul în dreptul și cu dreptul în stângul cu o voluptate wokă (citește năucă).

Noi? Pe paralela de 45 de grade, harta se deformează puțin, dar, în timp ce ea, harta, se înclină spre Răsărit, ni se trage de sub picioare bucată cu bucată, resursă cu resursă, cu știrea noastră, de vom rămâne în aer, cu ochii tot spre Apus (din păcate, mai ales cel apropiat, cel la mâna a doua, cel contrafăcut), zâmbind aerian ca niște marionete autiste, îndrăgostite iremediabil de sfori și de sforari.