Identitate, suveranitate și unitate națională
Gheorghe PĂUN
Era sfârșitul lui ianuarie 2017. Lumea scârțâia din toate încheieturile,
globalismul tropăia cu nerușinare crescândă – la noi, mai ales promovat de trompetele
bruxelezo-oengiste, prin Ţinutul Secuiesc se terfelea Constituția, în mass-media se
terfelea românismul, Parlamentul trăncănea și Cotroceniul zâmbea aerian – ca
totdeauna. Milioane bune de români culegeau căpșuni și sparanghel prin lume. Și, se
apropia Centenarul Marii Uniri, prilej să ne amintim că harta României a fost adusă
laolaltă de sângele bunicilor. A apărut atunci, printr-un concurs de împrejurări parcă
aranjat de Sus, Apelul unor academicieni români cu titlul Identitate, suveranitate și
unitate națională. Trei cuvinte-cheie demonizate sistematic în ultimele decenii, dar care
se aud tot mai des și tot mai consistent, la noi și aiurea, ca soluție, poate ultima, urgentă
– până nu e prea târziu, pentru salvarea civilizației umane, a omului-om. A Europei în
primul rând. A semnalat acest lucru, încă din toamna lui 2017, și Declarația de la Paris
O Europă în care putem crede, parcă o versiune a Apelului, mai elaborată și ridicată la
scară europeană – boicotată însă de mass-media românească cea mult-prea-neliberă…
Au trecut șase ani de atunci, care au confirmat până la literă literele Apelului
(și ale Declarației). Îl reiau, cu amărăciunea că s-a ratat în februarie 2017 un moment ce
putea fi asociat Imnului Național, Deșteaptă-te, române! (dar pentru asta trebuia să
avem în fruntea statului măcar câțiva buni români…), dar cu convingerea că „toată
vremea-și are vreme”… Așadar:
Apelul unor academicieni români
Către Poporul Român,
Către instituțiile Statului Român
Având în vedere poziția Academiei Române, de instituție identitară
fundamentală, aflată de un secol și jumătate în serviciul Națiunii Române,
semnatarii acestui Apel,
îngrijorați de evoluțiile interne și internaționale din ultimele decenii,
caracterizate printr-o continuă și alarmantă încercare de erodare a identității,
suveranității și unității naționale a României, cu multe acțiuni plasate sub semnul
globalismului nivelator sau al unei exagerate „corectitudini politice”, dar și cu multe
acțiuni îndreptate direct împotriva Statului și Poporului Român (rescrierea
tendențioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor
naționale, subminarea valorilor și instituțiilor fundamentale, sabotarea viitorului,
dezmoștenirea generațiilor care vin după noi prin vânzarea pământului, a resurselor
solului și subsolului, prin defrișări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităților
economice, prin degradarea învățământului și a sistemului sanitar, prin politizarea
excesivă a tuturor subsistemelor statului și societății, ceea ce are ca efect
deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupția, lipsa de eficiență, apariția unor
tensiuni sociale),
preocupați în mod deosebit de încercările recurente de „regionalizare” a
României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituției
României și tendințelor de integrare europeană, total neproductive din punct de vedere
economic, social, al calității vieții în aceste zone,
ne exprimăm ferm împotriva tuturor acestor acțiuni,
ne pronunțăm cu tărie în favoarea identității, suveranității și unității naționale,
solicităm instituțiilor abilitate ale Statului Român, de la toate nivelurile, să
vegheze și să acționeze pentru a preveni, pentru a contracara și, atunci când se încalcă
legea, pentru a pedepsi toate diversiunile și agresiunile la adresa identității,
suveranității și unității naționale a României și a stabilității statului de drept.
Chemăm alături de noi, în acest demers, întregul popor român, pe toți
locuitorii acestui pământ,
ne adresăm în particular intelectualilor, invitându-i să fie exemplu de
înțelepciune și de patriotism,
ne adresăm oamenilor politici, invitându-i să conlucreze cu responsabilitate și
patriotism pentru binele României,
cu atât mai mult cu cât ne aflăm în preajma sărbătoririi Centenarului Marii
Uniri, a centenarului aducerii împreună a tuturor provinciilor românești, eveniment pe
care poporul român l-a așteptat, pentru care a suferit, a lucrat și a luptat atâtea veacuri
și pe care l-a realizat cu atâtea jertfe.
Să ne cinstim eroii, să fim la înălțimea lor, lăsând generațiilor următoare,
tuturor locuitorilor României, o țară unită, suverană, cu dragoste pentru trecut și
pentru cultura sa, cu respect de sine, stăpână pe pământul său, educată și prosperă, o
țară a Europei Unite, dar cu identitate proprie, românească.
Așa să ne judece viitorul!
Inițiat de academicienii Victor Voicu, Ioan-Aurel Pop, Gheorghe Păun și
semnat de un mare număr de membri ai Academiei Române (8 februarie 2017)
Desigur, astăzi apelul ar putea fi (ar trebui) formulat mult mai tranșant, având
în minte toate cele întâmplate în ultimii ani, în lume și la noi deopotrivă (episoade
emblematic-lămuritoare: pandemia, Schengenul…). De pildă, mult mai apăsat trebuie
formulată chemarea la demnitate și unitate – unitate națională, dar și solidaritate
cetățenească, luciditate, patriotism.
Apelul a fost semnat inițial de optzeci și ceva de membri ai Academiei, la
câteva zile vreo trei și-au retras semnăturile, dar s-au adăugat alți vreo douăzeci.
Cvorum confortabil…
Pe lângă semnături, mai mulți colegi din Academie au trimis și mesaje, unele
sugerând o formă mai „implicată” a textului, alții exprimându-și susținerea. Din a doua
categorie, reiau un mesaj primit din partea acad. Alexandru Zub, istoric (de amintit că
Apelul a fost făcut public pe 8 februarie):
Am primit, tocmai, mesajul Dv. din 3 februarie a.c., împreună cu Apelul
aferent, subscris deja de un număr important de membri ai Academiei noastre. Mă
asociez imo pectore la demersul în cauză, cu speranța că Parlamentul României și
celelalte instituții ale statului vor reacționa adecvat la un asemenea apel, menit a
sensibiliza categorii diverse ale corpului social și chiar poporul român însuși, la care
vă referiți în apelativ. Textul ca atare mi s-a părut a fi inspirat și generos, capabil a
stimula vocații militante și energii creative, într-un moment nespus de dramatic precum
acela pe care tocmai îl trăim. (Iași, 6 februarie 2017)
Să-i ascultăm pe istorici, cu atât mai mult pe seniori, pentru că ei știu „cum
merge lumea”… Altfel, grea va fi judecata viitorului…