Versiunea .pdf

 Versiunea interactiva

Ziua revistei, 2022

De obicei, pe acest colț de pagină nu am avut în vedere evenimente, ci „idei (cât de cât) perene”, dar nu mă dezic total nici acum, pentru că ceea ce urmează nu numai că nu este un „reportaj”, ci chiar se referă la două idei „de cursă lungă”, fiecare meritând o dezbatere separată și amândouă centrale pentru întâlnirea de sâmbătă 11 iunie 2022.

Prima vine dinspre pașoptiști, dar, sub diferite forme, a fost reluată mereu, până în zilele noastre, inclusiv de nume faimoase, precum C. Stere și N. Iorga: este vorba despre unirea în cuget și simțiri, care trebuie să preceadă, să însoțească și să urmeze oricare unire administrativ-politică, pentru ca aceasta să fie reală, trainică. Iar că revista s-a dorit de la începuturi a fi panromânească din toate punctele de vedere, autori, subiecte, cititori, am tot spus-o (și, cred, în mare măsură se și vede); că ea este unionistă scrie deja în „Decalogul” ei. Aș accentua – „nenegociabil unionistă”, grăbindu-mă să precizez: în cuget și simțiri. Oricum, fără referiri la „costuri”, o meschinărie tristă, care apare adesea, dar nu-și are locul în acest context (cât costă sângele celor care au lipit harta României cu sânge?!...) și care e o diversiune pe care, de altfel, au demontat-o demult cei lucid-competenți (a se vedea Petrișor Peiu, „Costurile reunificării calculate după modelele german și coreean – investiție în creșterea economică a statului reunificat”, în volumul Șapte teme fundamentale pentru România 2014, Dan Dungaciu, Vasile Iuga, Marius Stoian coord., Editura Rao, București, 2014). Chiar și fără referire la statistici/sondaje, pentru că știu cât de eficientă este manipularea la vremea noastră, pentru că știu că istoria o proiectează elitele, chiar dacă o fac (și, adesea, o suferă) popoarele…

Pe 11 iunie, la întâlnirea de la Curtea de Argeș au participat, pe lângă colaboratori și prieteni ai revistei din vreo zece localități din Ţară, o delegație din Chișinău, condusă de ES ambasadoarea Iuliana Gorea Costin, avându-l în frunte pe Eugen Doga, celebrul compozitor, oaspetele de onoare al evenimentului, precum și o delegație din Panciova, Serbia. O manifestare, așadar, înscrisă (și) în inițiativa Podul de Reviste, numită astfel de regretatul Nicolae Dabija, în toamna lui 2011, când Curtea de la Argeș s-a lansat la Chișinău, „înfrățindu-se” cu Literatura și Arta. Multe alte publicații din Basarabia, România și Serbia s-au alăturat, mai multe întâlniri au fost derulate, la Chișinău și Curtea de Argeș – iar „Podul de reviste” a rămas rubrică statornică în revista noastră.

Prezența maestrului Eugen Doga are legătură directă cu a doua „idee perenă”, pe care o preiau în formularea dintr-un splendid album aniversar, Eugen Doga. Mergând după soare, cu supratitlul-laitmotiv, reprodus pe fiecare pagină, Contemporani cu eternitatea. A apărut în 2021 la Editura Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, sub îngrijirea Iulianei Gorea Costin. La festivitate, albumul a fost prezentat alături de un altul, de Eugenia Tofan, șefa Biroului de Presă al Academiei de Științe a Moldovei, intitulat Eugen Doga. Mergând după soare. Dimensiunea unui dar providențial, apărut sub aceeași egidă.

Un privilegiu și o bucurie a fost prezența maestrului Doga – un creator cu acces la eternitate, aflat printre noi, acum și aici, vorbind, zâmbind cum numai dumnealui poate zâmbi – cu mențiunea că eternitatea a fost „reprezentată” și de alți doi pământeni geniali, trecuți însă demult în lumea de lumină, amândoi apropiați revistei: Eminescu și Urmuz. 15 iunie fiind în apropiere, o slujbă de pomenire a fost săvârșită, în fața monumentului poetului (cel reprodus la pagina a doua a revistei), de către ÎPS Calinic Argeșeanul, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului (care, apoi, în sala de festivități a Centrului de Cultură și Arte „George Topîrceanu”, i-a înmânat maestrului Eugen Doga Medalia Sfântul Neagoe Vodă Basarab, a Arhiepiscopiei, prestigioasă și extrem de selectivă). Spiritul lui Eminescu ne-a însoțit continuu, materializat de pildă în poemele recitate de actorul chișinăuan Nicolae Jelescu sau puse pe note de cantautorul Viorel Burlacu, tot din Basarabia. Urmuz a revenit și el, recurent, în discuție, mai ales în perspectiva Anului Urmuz 2023, când se împlinesc 140 de la nașterea sa (la Curtea de Argeș, se știe!) și 100 de ani de la moarte. O aniversare „rotundă” avem și anul acesta: un secol de la debut și de la „rebotezarea” cu numele Urmuz.

Interesant este că a doua zi, duminică, maestrul Doga a mai primit un „premiu”, un fel de „certificat spontan de celebritate”: în curtea Mănăstirii Corbeni, în drum spre munte, o doamnă s-a apropiat de dumnealui întrebând timid „Du- dumneavoastră sunteți chiar Eugen Doga?!...” Imaginați-vă bucuria celui recunoscut – care, după ce a „cucerit Rusia până la Sahalin”, a visat mulți ani „să cucerească și România” (citez din primul album amintit mai devreme). Se pare că „România profundă” este cucerită de muzica sa, mai rămâne să o arate și cea „oficial- academică”…

Pe scurt: unire în cuget și simțiri, profitând de faptul că suntem, noi, toți românii, contemporani cu eternitatea – prin Eugen Doga, prin Mihai Eminescu, prin Urmuz…