Versiunea .pdf

 Versiunea interactiva

Așa grăit-a…

Nu, nu Zarathustra, ci împăratul… Titlu alternativ, și mai potrivit: Așa grăit-au generalii, pentru a sublinia de la început că am în vedere cartea Napoleon Bonaparte în două sute de maxime comentate, apărută în 2022, la Editura Univers, București, sub semnătura generalului Mircea Chelaru. La două sute și ceva de ani (de aici și numărul de maxime selectate, dintre cele peste 500 care au fost extrase din zicerile și scrierile caporalului ajuns prim-consul și împărat, trecând, desigur, și prin gradul de general), „bătrânul general” (după cum se prezintă-alintă într-un titlu de capitol de la începutul cărții) contemporan are temerara dar fericita idee de a comenta o parte dintre cugetările ilustrului înaintaș, contrapunând fiecărei maxime napoleoniene o cugetare proprie, concluzie a comentariului. Face acest lucru cu inteligență și subtilitate (preiau aprecierea editorului, Dumitru Ioncică), uneori aprobându-l pe Napoleon, alteori amendându-l sau chiar contrazicându-l, cu deosebirile de vederi venind din două surse: schimbările din lume și din cunoașterea lumii petrecute între timp, cu multe detalii legate de experiența istorică românească, de toate acestea beneficiind, desigur, generalul Chelaru, dar și dintr-o deosebire fundamentală, funciară i-aș zice, între cei doi gânditori.

Această deosebire amintește de cea dintre Machiavelli și Neagoe Basarab (nu intru în detalii, a elaborat asupra acestui subiect seniorul Dan Zamfirescu), dintre Principele primului și Învățăturile… celui de-al doilea. Napoleon este pragmatic, lucid, realist, cinic, mai degrabă ateu, adept ai lui Sun Tzu și Machiavelli, desigur, chiar dacă preocupat deopotrivă de război și de pace („Pacea trebuie să fie mai fecundă decât victoriile militare”), voind a pune la temelia construcțiilor sale statale, a Europei, eroismul, meritul și națiunea. Chiar spunea el (maximă reluată de acad. Victor Voicu – un al treilea general care contribuie la carte, cu o „notă referențială”): „Cea dintâi dintre virtuți este devotamentul față de Patrie”.

Generalul Chelaru, în schimb, are o perspectivă creștin-ortodoxă, umană, românească asupra lumii, oamenilor, moralei. De pildă, maximei dinainte îi contrapune zicerea „Patrie au toți, pe când Ţară, doar cei care-i sunt moștenitori adevărați”. Distingem aici un ecou din Eminescu.

Compararea maximelor celor doi generali este deosebit de interesantă și se poate discuta mult asupra lor. Reiau numai două perechi: „Nu există decât două pârghii care să pună oamenii în mișcare: frica și interesul; orice mare revoluție trebuie să acționeze prin frică, interesele puse în joc nu vor duce nicidecum la mari rezultate.” (N.B.) „Când oamenii se pun în mișcare din cauza fricii, în urma lor rămâne doar dezastrul.” (M.C.) „Crimele comune nu angajează pe nimeni.” (N.B.) „Nu există crimă colectivă cu autor necunoscut.” (M.C.)

În continuare vreau însă să reiau câteva ziceri napoleoniene care ar trebui să ne pună pe gânduri – prin actualitatea lor mai ales, prin luciditate, prin faptul că ilustrează/demonstrează faptul că multe lucruri ni s-au spus, expresiv și memorabil, de multă vreme și de oameni cu adevărat inspirați, suntem așadar preveniți, dar tot nu luăm seama, ne lăsăm în voia sorții și a celor interesați să ne modeleze soarta spre folosul lor, ne mirăm de ceea ce ni se întâmplă, suntem mereu luați pe nepregătite. Evident, ar trebui reluate și comentariile/maximele-pereche ale generalului Chelaru, pentru că unele afirmații trebuie nuanțate, multora dintre ele le-aș putea adăuga și considerații făcute de- a lungul anilor în editoriale ale revistei, dar rămân la formulările împăratului. Ordinea nu este cea din carte, pentru că penultima mi s-a părut cu totul remarcabilă, ca viziune- premoniție (și formulare), drept care o pun în capul seriei:
„Tunul a distrus feudalismul, cerneala va distruge societatea modernă.”
„Toate Adunările tind să facă din suveran o fantomă, iar din popor un sclav.”
„Poporului îi trebuie sărbători zgomotoase, proștilor le place zgomotul, iar mulțimea este proastă.”
„Legile majorității țărilor sunt făcute pentru a oprima pe nevoiași și a-i proteja pe cei puternici.”
„Împotriva banului, legea este neputincioasă.”
„În revoluții nu există decât două feluri de oameni: cei care le fac și cei care profită.”
„Omul cel mai puțin liber este omul de partid.”
„Apelarea la străini este un act criminal.”
„Mijlocul prin care te poți face crezut este de a face realitatea incredibilă.”
„Nu există decât două țări, Orientul și Occidentul; două popoare: orientali și occidentali.”
„Nu conduci poporul decât arătându-i un viitor: un șef este un negustor de speranțe.”
„În afacerile internaționale, nu încrederea e salvarea, ci neîncrederea.”

Putem „aplica” aceste axiome deopotrivă la politica din România și la situația din Europa, la pandemie și la războiul din Ucraina…

Dar, la ce ne folosește?...