Anul XIV, Nr. 2(147), Februarie 2023

Identitate, suveranitate și unitate națională
Gheorghe PĂUN
Era sfârșitul lui ianuarie 2017. Lumea scârțâia din toate încheieturile, globalismul tropăia cu nerușinare crescândă – la noi, mai ales promovat de trompetele bruxelezo-oengiste, prin Ţinutul Secuiesc se terfelea Constituția, în mass-media se terfelea românismul, Parlamentul trăncănea și Cotroceniul zâmbea aerian – ca totdeauna. Milioane bune de români culegeau căpșuni și sparanghel prin lume. Și, se apropia Centenarul Marii Uniri, prilej să ne amintim că harta României a fost adusă laolaltă de sângele bunicilor. A apărut atunci, printr-un concurs de împrejurări parcă aranjat de Sus, Apelul unor academicieni români cu titlul Identitate, suveranitate și unitate națională. Trei cuvinte-cheie demonizate sistematic în ultimele decenii, dar care se aud tot mai des și tot mai consistent, la noi și aiurea, ca soluție, poate ultima, urgentă – până nu e prea târziu, pentru salvarea civilizației umane, a omului-om. A Europei în primul rând. A semnalat acest lucru, încă din toamna lui 2017, și Declarația de la Paris O Europă în care putem crede, parcă o versiune a Apelului, mai elaborată și ridicată la scară europeană – boicotată însă de mass-media românească cea mult-prea-neliberă…

Au trecut șase ani de atunci, care au confirmat până la literă literele Apelului (și ale Declarației). Îl reiau, cu amărăciunea că s-a ratat în februarie 2017 un moment ce putea fi asociat Imnului Național, Deșteaptă-te, române! (dar pentru asta trebuia să avem în fruntea statului măcar câțiva buni români…), dar cu convingerea că „toată vremea-și are vreme”… Așadar:

    Apelul unor academicieni români
    Către Poporul Român,
    Către instituțiile Statului Român


    Având în vedere poziția Academiei Române, de instituție identitară fundamentală, aflată de un secol și jumătate în serviciul Națiunii Române,
    semnatarii acestui Apel,
    îngrijorați de evoluțiile interne și internaționale din ultimele decenii, caracterizate printr-o continuă și alarmantă încercare de erodare a identității, suveranității și unității naționale a României, cu multe acțiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate „corectitudini politice”, dar și cu multe acțiuni îndreptate direct împotriva Statului și Poporului Român (rescrierea tendențioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naționale, subminarea valorilor și instituțiilor fundamentale, sabotarea viitorului, dezmoștenirea generațiilor care vin după noi prin vânzarea pământului, a resurselor solului și subsolului, prin defrișări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităților economice, prin degradarea învățământului și a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului și societății, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupția, lipsa de eficiență, apariția unor tensiuni sociale),
    preocupați în mod deosebit de încercările recurente de „regionalizare” a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituției României și tendințelor de integrare europeană, total neproductive din punct de vedere economic, social, al calității vieții în aceste zone,
    ne exprimăm ferm împotriva tuturor acestor acțiuni,
    ne pronunțăm cu tărie în favoarea identității, suveranității și unității naționale,
    solicităm instituțiilor abilitate ale Statului Român, de la toate nivelurile, să vegheze și să acționeze pentru a preveni, pentru a contracara și, atunci când se încalcă legea, pentru a pedepsi toate diversiunile și agresiunile la adresa identității, suveranității și unității naționale a României și a stabilității statului de drept.
    Chemăm alături de noi, în acest demers, întregul popor român, pe toți locuitorii acestui pământ,
    ne adresăm în particular intelectualilor, invitându-i să fie exemplu de înțelepciune și de patriotism,
    ne adresăm oamenilor politici, invitându-i să conlucreze cu responsabilitate și patriotism pentru binele României,
    cu atât mai mult cu cât ne aflăm în preajma sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, a centenarului aducerii împreună a tuturor provinciilor românești, eveniment pe care poporul român l-a așteptat, pentru care a suferit, a lucrat și a luptat atâtea veacuri și pe care l-a realizat cu atâtea jertfe.
    Să ne cinstim eroii, să fim la înălțimea lor, lăsând generațiilor următoare, tuturor locuitorilor României, o țară unită, suverană, cu dragoste pentru trecut și pentru cultura sa, cu respect de sine, stăpână pe pământul său, educată și prosperă, o țară a Europei Unite, dar cu identitate proprie, românească.
    Așa să ne judece viitorul!

    Inițiat de academicienii Victor Voicu, Ioan-Aurel Pop, Gheorghe Păun și semnat de un mare număr de membri ai Academiei Române (8 februarie 2017)


Desigur, astăzi apelul ar putea fi (ar trebui) formulat mult mai tranșant, având în minte toate cele întâmplate în ultimii ani, în lume și la noi deopotrivă (episoade emblematic-lămuritoare: pandemia, Schengenul…). De pildă, mult mai apăsat trebuie formulată chemarea la demnitate și unitate – unitate națională, dar și solidaritate cetățenească, luciditate, patriotism.

Apelul a fost semnat inițial de optzeci și ceva de membri ai Academiei, la câteva zile vreo trei și-au retras semnăturile, dar s-au adăugat alți vreo douăzeci. Cvorum confortabil…

Pe lângă semnături, mai mulți colegi din Academie au trimis și mesaje, unele sugerând o formă mai „implicată” a textului, alții exprimându-și susținerea. Din a doua categorie, reiau un mesaj primit din partea acad. Alexandru Zub, istoric (de amintit că Apelul a fost făcut public pe 8 februarie):

Am primit, tocmai, mesajul Dv. din 3 februarie a.c., împreună cu Apelul aferent, subscris deja de un număr important de membri ai Academiei noastre. Mă asociez imo pectore la demersul în cauză, cu speranța că Parlamentul României și celelalte instituții ale statului vor reacționa adecvat la un asemenea apel, menit a sensibiliza categorii diverse ale corpului social și chiar poporul român însuși, la care vă referiți în apelativ. Textul ca atare mi s-a părut a fi inspirat și generos, capabil a stimula vocații militante și energii creative, într-un moment nespus de dramatic precum acela pe care tocmai îl trăim. (Iași, 6 februarie 2017)

Să-i ascultăm pe istorici, cu atât mai mult pe seniori, pentru că ei știu „cum merge lumea”… Altfel, grea va fi judecata viitorului…

Site-uri partenere: